spartă în pumni și obligată să meargă în genunchi orbi
un fel de lasa-mă să mă las în voia tuturor
un fel de prietenie inventată doar pentru necesitățile unui iubitor de țigări tari
și tipe de ultimă generație
cu țâțe pline și cur bombat să te dezvețe
de minutele pierdute în tu-ul cuiva
artistul are mâinile dezumflate
după fiecare noapte petrecută pe internet
după navigări succesive prin mintea altora mai puțini
și-a învățat abatoarele pe de rost
și florile
și țipetele unei urme

măicuțele de companie la care vin toți dumnezeii
să se roage în fiecare joi
când marea majoritate au început să adoarmă

artistul își dezmiardă bandajele cu păsări întunecoase și liniște
pentru că în adâncul lui
încă se mai moare
pentru că pieptul lui se rostogolește pe geamuri
în vârful picioarelor
în gâtul lebedelor ațipite pe streașina apei ca niște statui
în alaiul mireselor conduse pe ultimul drum și încă ceva bun de împușcat
un alt fel de om
cu un alt fel de cruce în spate
pe un alt fel de munte nou-nouț

prin artist trec valuri întregi de salvări
articulând cuvinte împleticite de parcă doar ele
îl auzeau biciuindu-se în camera de hotel
când recita evanghelia
după el însuși

doar el pricepea totul
și totul îl pricepea pe el de parcă orice alt dincolo era de prisos
de parcă orice altă literă ar fi scăpat de sub control
și toate acestea nu s-ar fi întâlnit niciodată

de ieri
artistul își dorește să fie joi
când piciorul îi zâmbește nedumerit

de întrebare