albul ochilor troienit
incandescent de neonul irisului
spulberat de șoapte inerte
scoase-n duet cu oftatul efemer
al pașilor schilodiți de neputința nemuririi
mă scarpină
obsesiv în parfumul ieftin al toamnei plângăcioase
și mă doare
în praful banilor aruncați cu găleata
peste capetele încoronate
ale leilor de circ
apucându-mă de piciorul vieții încolăcite
pe urme de rug stins în sputa viselor
preling capul greu pe nicovala
adormită a norilor