răsfirăm pe drum
umbre de gând
o negură devreme ne cuprinde
mirați spunem cuvântului
fugi
cu priviri aburite de teamă
când munții își trosnesc oasele-brad
se lasă frigul în case
și de nefaptă
și de nedor
se scutură țărână din gene

degeaba mai pui busuioc la icoane
mamă
pașii mei au uitat drumul spre casă

într-o baltă de ploaie am văzut două mrene
sfârtecau în măsele o pisică ațoasă