agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-10-04 | | în copilărie mă trezeam cu gleznele în apă privind în larg satul în care locuiam era departe de gară departe de soare la amiază ploua silnic oamenii erau supărați animalele cenușii seara când se aprindea becul - pâlpâia și ne dădea emoții că se va sparge - lumina făcea mobila să înalțe imnuri de laudă râdeam fără oprire până eram plesnit ați citit bine eram plesnit într-o duminică sau iunie m-a dus cu barca pe care iarna se lungea zăpada să mergem la o rudă - urma să se nască și să mă omoare era dimineață cocoșii nu se închegaseră nimeni din sat nu se trezise pașii printre pietrele ude făceau zgomote care nu aveau cum să mă lase copil până să țină o linie dreaptă cu vâslele se învârtise o vreme în loc fără să înjure l-am văzut transformându-se de nenumărate ori îl priveam printr-o sticlă de bere cum își schimbă constant forma și locul la masa din bar păsări zburau din stufăriș tresăream printre picături în mijlocul ceții călătorind cu barca nu știu cum dar când s-a luminat malul nu mai era cu o țigară în colțul de sus al gurii statuia se oprise din vâslit privea în jur coatele îi ieșeau din genunchi respira foarte aproape de mine foarte departe becul a început să pâlpâie pe fundul apei
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate