Am ajuns să mă închin durerii
Ca unei conștiințe

Am ajuns să ridic ochii spre cer
Am ajuns să mă simt singur
Am ajuns să strig în urechea ta

Ai ajuns să mă răstignești
Pentru că văd

Ați ajuns să vă întâlniți cu adevărat
Numai în poze

Am ajuns să lătrăm “bună ziua”
Și să oftăm “noapte bună”


“Te iubesc”


Pe cer, vedem meteoriți
în loc de Stele
În ape, reflecția e roșie
Și ploile toarnă plumb

Justificăm doar crima
Și avortăm
Odată la fiecare 7 secunde

În piepturi ni se ascunde
Inima de noi

Prin “evoluție”
Am jigni maimuțele

Dumnezeu se rușinează
De “chipul și asemănarea” Lui

“Și totuși există iubire”
Ce frumos poți iubi
Un blestem

Ad multos annos,
Leii mei!