mă întreb adeseori
dacă voi rămâne în urma mea
o prezență vie
cu versul zâmbind a părere de bine
undeva pe un colț de toamnă
imagine și poezie
mosor și ață
frunză ca de aramă

mă opresc arareori
să privesc uitarea din urmă
și văd alte toamne
poate mai triste decât mâine
mai fără poame
alte vremuri
goale

mă uit nedumerit
a mai plecat un prieten
suspină frunza ce până mai ieri
era atât de verde
spre nicăieri

mă despart de câteva lacrimi
mai moare o floare
nu-i mai pasă că bruma a ucis-o
a uitat să închidă fereastra
plătește cu câteva cuvinte
când scrie un vers
insomnia.