o piatră își crește rădăcini în pieptul meu
și se mărește pe zi ce trece
într-o zi am să răsuflu printre crăpăturile ei
într-alta am să înghit pietrișul scurs
din rufăiala trupului meu cu piatra
în unele zile nici nu o să exist
o să fiu totuna cu piatra
voi simți puțin din nimicul existenței
în alte zile licheni îmi vor crește pe gură
ei îmi vor nutri speranța
îmbrățișându-te prin raze de lumină
mă vor hrăni de tine cu soare și răcoare.