dinspre albastru spre tăcerea gândului
te-am desenat
poate așa trebuia să fie culoarea ochilor
buzele mari flămânde
sânii albi
coapsele cât arcul sprâncenelor negre

a mai rămas doar săgeata
neprogramată în grila eternă a iubirii
o voi aștepta
în versurile mele ne vom întâlni
la fel ca altădată
alergându-ne în viitor
într-o senină zi de octombrie
când vom aniversa
numărătoarea inversă

un scurt popas pe mâna unei seri libere
odihnește timpul
deseori plecat prea repede
înainte de sosirea unei caravane
cu sentințe

definitive uneori
mi-am propus să rămân
în așteptare.