mai știi femeie întruparea
acelei clipe ne-nsemnate
în care eu iubeam chemarea
iar tu credeai
că te strâng în brațe?

noi doi eram străinii
dar căutam iubirea
în smoala nopții ne ardeam sublim
și ne stingea doar amăgirea

eu te-am cerut numai o dată
dar tu întreagă
fără de oprire
m-ai luat cu totul
și mi te-ai dăruit bucăți
dar toată

a câta oară să fi fost
în nopțile acelea repetate
într-un noiembrie geros
nu știu
dar a fost
și-a fost
și-a fost
până când

așa subit și
dintr-o dată
eu n-am mai vrut
tu
n-ai mai vrut

și-am renunțat
nu obosiți
dar mulțumiți
cu bucurie
crezând
în viața de apoi
ce nebunie
nu știam că noi
suntem în unul
și unul
s-a născut în doi
etern

precum iubirea
ne călăuzea printre alei
și parcuri
ascunși...

și goi