agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-10-11 | |
mă strecuram în tine în adânc
vorbe și șoapte și sufletul tău mă credea de bucurie băteam marginile știam că în aceea noapte vei fi a mea de atâta zarvă se speriau până și cucii în timpul ăsta fumai sprijinită de ușă pe balconul uitat sub o cută de timp apoi tăceam amândoi pe-o margine de lume doi neputincioși înfrigurați și proști - sub nisip iluziile noastre sunt inexistente doar vorbe și șoapte doar vorbe și șoapte îți mai amintești când te-am luat prima dată de mână? - mă așteptai în stația autobuzului sprijinită de vânt stânjenită întârziasem déjà și veneam spre tine timid aveam un trandafir în mâna stângă un trandafir galben puțin ofilit - am traversat strada în fugă amândoi dorindu-ne lumea ascunsă în adâncuri lumea promisă de ursitoarele de început tu ai văzut lebedele eu îți arătam spitalul unde am scris poezii spânzurat de perfuzii în salonul unu la etajul trei - în urma noastră se târau umbre câtă nebunie aș vrea să știu de ce sub vechi candelabre în veci te hrănești cu himere cu vorbe de sânge scurse-n urechi? scrie-mi versuri mai bine ori ține-mă de suflet și șoapte nenăscute vom risipi în zori știu bine ești sclava cuvintelor tăcute din mine și mai știu și câte doruri tânjite ai stins câte lacrimi uscate ai plans în nopți nedormite ești tristă femeie pentru că așa ți-ai dorit te întorci deodată freamăt de aripi zgomot de pași târșiți pe ape și mă cotropești - un fulger prelung despică cerul și te-am pătruns herghelie de fluturi umbrele se topeau și se prelingeau sfios în crăpăturile pietrelor sânul tău întinerit mă asoarbe strop cu strop sărutul meu îți călătorește trupul o ploaie grea din cer ne lovește scurt câte altare de piatră am săpat pe pat de suspine se scurg dureri din răni de fluturi să mă ierți că până și moartea închide ochii - din plânsu-mi sterp se naște moarte și lupii albi deschid o poartă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate