m-am trezit cu diminețile și harul lor
într-o apă sfântă undeva la amiază
pe perna albă a nopților albastre
șoptindu-mi te iubesc
boemule din val
curgi așa lin
prin ape

m-ai așezat ușor în geometria inimii
cu trupul vrei să-mi faci o scară
un reazem singurului val
o curgere spre credință
unde apele-s ape
rostu-i rost
posibilă
cale

m-am oprit și voi fi picătura de apă
nu știu ce voi mai putea fi
poate paharul cu apă
când jumătate gol
când plin în parte
folosește-mă
udă buzele
fără milă
valul
val.