agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6621 .



Clepsidra vieții
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pitagora1 ]

2013-10-15  |     | 



Clepsidra vieții

Deși identice în forma lor, sunt total opuse în tot ce măsor
De le privești de sus în jos, ele par una plină, iar cealaltă e interpretarea totului pe dos
De le privești de jos în sus, un gol e-n fața ochilor, dar e plin sus
Doar falia cea de legătură, lasă să se prelingă picătură după picătură.
Pic după pic, câte un pic, al vieții fir eu îl despic
Și privesc ca pe-un mister, clepsidra vieții și tot sper
Să îmi aducă tot ce vreau, să fiu iar totul tot cum ei sperau
Și-atunci în punctul de răscruce, să fiu cu ei, strămoșii mei , în gând și-n cruce.
Strop după strop, aștept să văd, cum se prelinge viața-n mod
Cu totul și cu totul nefiresc, de când eu nu mai pot să cresc
Firavul fir al vieții, ce e azi la răscrucea sorții
Când tot și toate vor depinde, de Cel de Sus, și te cuprinde
Dorința de a nu mai vrea, să lupți chiar și de vei putea
Căci tot e totul hărăzit, doar tu mai crezi la infinit
Că poți să-ntorci ce doar poeții, au conceput cu epoleții
Ce dau virtute pentru a scrie, prostii mai des, mai rar și poezie.
Clepsidra își vede necurmat, de rostul său fără păcat
Și-mbie la o armonie, în josul său,ce stă să fie
Din ce în ce mai plin căci de, în sensul său nu prea mai e
Decât puțin din ce a fost, tot viitorul e anost
Căci el în jos a devenit, trecut, prezent și a ademenit
Ca fiecare strop ce va să vină, să se coboare în lumină
Să facă ziua ca să fie, un viitor prezent și fie
Să pot avea un gând mai bun, să pot a spune ce tot spun
Să treacă clipa cât s-o simt, să pot să spun și să nu mint
Să fiu doar eu în felul meu, tot unic și cu gândul meu.
Au mai rămas doar vreo trei fire, de praf, nisip sau de neștire:
Unul e cel ce a trecut, mai ieri, ca timpul meu făcut
Să fie clipă și aripă, să fie viață și nu pripă
Al doilea fir e la gâtlej, clepsidra pare un vârtej
Nu știe ce cale s-apuce, în jos să meargă sau în sus să urce
E un moment în calea vieții, când tu stai în drumul paieții.
Al treilea fir e de pe urmă, e viitorul pus în urnă
E loteria vieții ce, tu o vei afla doar după ce
Întregul ciclu a apus, cu el și viața ta s-a dus.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!