agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-10-15 | |
Clepsidra vieții
Deși identice în forma lor, sunt total opuse în tot ce măsor De le privești de sus în jos, ele par una plină, iar cealaltă e interpretarea totului pe dos De le privești de jos în sus, un gol e-n fața ochilor, dar e plin sus Doar falia cea de legătură, lasă să se prelingă picătură după picătură. Pic după pic, câte un pic, al vieții fir eu îl despic Și privesc ca pe-un mister, clepsidra vieții și tot sper Să îmi aducă tot ce vreau, să fiu iar totul tot cum ei sperau Și-atunci în punctul de răscruce, să fiu cu ei, strămoșii mei , în gând și-n cruce. Strop după strop, aștept să văd, cum se prelinge viața-n mod Cu totul și cu totul nefiresc, de când eu nu mai pot să cresc Firavul fir al vieții, ce e azi la răscrucea sorții Când tot și toate vor depinde, de Cel de Sus, și te cuprinde Dorința de a nu mai vrea, să lupți chiar și de vei putea Căci tot e totul hărăzit, doar tu mai crezi la infinit Că poți să-ntorci ce doar poeții, au conceput cu epoleții Ce dau virtute pentru a scrie, prostii mai des, mai rar și poezie. Clepsidra își vede necurmat, de rostul său fără păcat Și-mbie la o armonie, în josul său,ce stă să fie Din ce în ce mai plin căci de, în sensul său nu prea mai e Decât puțin din ce a fost, tot viitorul e anost Căci el în jos a devenit, trecut, prezent și a ademenit Ca fiecare strop ce va să vină, să se coboare în lumină Să facă ziua ca să fie, un viitor prezent și fie Să pot avea un gând mai bun, să pot a spune ce tot spun Să treacă clipa cât s-o simt, să pot să spun și să nu mint Să fiu doar eu în felul meu, tot unic și cu gândul meu. Au mai rămas doar vreo trei fire, de praf, nisip sau de neștire: Unul e cel ce a trecut, mai ieri, ca timpul meu făcut Să fie clipă și aripă, să fie viață și nu pripă Al doilea fir e la gâtlej, clepsidra pare un vârtej Nu știe ce cale s-apuce, în jos să meargă sau în sus să urce E un moment în calea vieții, când tu stai în drumul paieții. Al treilea fir e de pe urmă, e viitorul pus în urnă E loteria vieții ce, tu o vei afla doar după ce Întregul ciclu a apus, cu el și viața ta s-a dus.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate