Cum plouă pe străzi,
cum ne acoperă cu straturi de apă,
nopți de stele strâng în pumni
ca la frânghii pe noduri
și diminețile separă pe alocuri ceața
cu gheare de raze.

Și ce se mai poate întâmpla,
ce abur fabulos
iese din pământ și se ridică?

Așa îndrăznesc să mă bucur,
stau la fereastra unui gând și aștept
să-mi surâzi în oglindă
ca un cais pregătit de nuntă.

Să-mi crestezi pe buze
semnul tău de iubire
înroșit de lăcomia gurii mele
până ce aripi îți cresc la glezne,
să zbori
pe deasupra de plăcere ori închipuire.

Apoi dulceața crudă
să mă biruie,
să mă molipsească
de mătasea ierburile din păr.