agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-10-21 | |
Atunci când tu privești în ochii mei, vezi chiar mai mult decât spun ei
Atunci când te reverși cu foc, spre al dorinței aprig loc Atunci când crezi că numai tu, mai poți dori ce altul nu Atunci și chiar și altădat, de vei dori vei fi purtat Cu gândul spre ceea ce vrei, spre vise dulci și spre acei Care îți sunt apropiați, chiar dacă nu-s de sânge frați Care îți sar în ajutor, atunci când ești nevoitor Care știu când și cât să tacă, dar de îi chemi fac puntea toată Care nu știu ce e refuzul, totul e să le stimulezi auzul Care ar vrea și chiar atunci, când totul e pus pe butuci Să reînvie ca odat, așa cum Domnul le-a lăsat. Dar toate acestea vor fi gata, de vrei a fi făcute, și-alta Va fi situația finală, atunci când totu-n trup stă să răscoală. Și-atunci se pune această întrebare, în lanț, că stă să se răscoale: De vrei poți face munții tot mai mici, atunci când forța îți stă-n minți De vrei și marea va seca, dar nu de lacrimi, ci de apa cea Va șiroi din alte zări, pe care tu o poți trimite-n mări. De vrei mă vei avea oricând, acum cu tine, mâine, orișicând De vrei poți ști și chiar să ierți, cum ai făcut-o și-alte dăți De vrei sau nu tu tot vei vrea, căci te împinge dragostea De vrei vei crede că-i a ta, dorința ce o simți în starea grea De vrei e vrerea cea aprinsă, pe culmi de simț și necuprinsă De vrei, vei vrea chiar tot mereu, de te încrezi în ce-i al tău De vrei vei vrea și când nu vrei, totu-i să fii în pas cu cei Pe care viața ți i-a dat, ca semn de bine și nu de păcat Pe care i-ai primit și când, tu ai călcat un legământ Pe care acum de-ai vrea, să-i scoți din conștiința grea Doar viața cea după moarte, îi va șterge din sinea ta și poate Vei fi iertată în legământ și vei putea a crede când Speranța ți-a fost spulberată, de fapta ta cea vinovată Și doar el somnul ce-l etern, te face să ieși din infern Infernul cel de pe pământ, căci focul viu îți stă în gând Și judecata de apoi, atunci când ea va trece peste noi Tu vei plăti pe îndesate, pân ce vei fi iertată de păcate. De vrei acum ca eu să iert, ceea ce nu pot să accept De vrei să pot să trec de tot, peste ce-a fost pierdut de pot Tu trebuie să înțelegi, că orice-ar fi, va fi s-alegi Între dreptatea pământească și judecata cea cerească.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate