agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-10-22 | |
Aș vrea ca totul să-ntrevăd, atunci când cuget și nu văd
Aș vrea ca viața să-mi releve, mai mult decât eu regăsesc în seve Pe care le-am primit și încă, la ușa inimii stau să străpungă. Cândva eu am crezut că tot, ceea ce vreau eu chiar și pot De sine să duc la bun-sfârșit, fără ajutor împărtășit Dar nu-nțelegeam că doar minunea, făcea ca totul să-mi dea, culmea Primeam mai mult și tot mai mult, până când la un nou început Am înțeles de und` venea, ceea ce eu primeam în viața mea. Acum când timpul a trecut, când m-am maturizat mai mult Viața ușor își poartă sensul, nu mai e chip să îi schimbi versul Te duce așa cum ea dorește, purtat de tot ca o poveste Și doar spectacolul pe care, tu îl privești din loja mare Acum tu înțelegi că e, făcut cu tine și e despre ce Tu chiar trăiești în orice clipă, e viața ta pe o aripă Ce e purtată peste viață, cum el destinul te învață. Spectacolul e grandios, tu spectatorul cel frumos Privești spre acel actor pe care, Regizorul de Sus îl are În grijă și spre îndrumare, căci viața spini prea mulți mai are. Spectacolul e spre final, cortina-i trasă și-un semnal Aștepți de la al tău Regizor care, pare că a uitat de tine, oare Dar nu e chip să-i mai atragi, atenția căci doar cei dragi Mai sunt acum pe lângă tine, plângând și suferind în sine Căci el spectacolul cel pământesc, ce s-a sfârșit puțin grotesc Va fi urmat de clipa cea eternă, pe care tu o tot purtai sub pernă Și doar acum la acest final, ea va putea să-și joace-n chip banal Rolul pe care l-a primit odat`, de la Regizorul adevărat Purtându-te pe calea sorții, până la clipa judecății. Atunci totul va fi boolean: nou început sau tot final Și vei putea să duci cu tine, clipe de fericire, sau de suspine. Cortina pare iar să se ridice, așteaptă noul personaj ce stă s-apuce S-apară-ntr-un spectacol regizat, de El Regizorul ce altădat Te-a tot purtat pe calea vieții, pân` la finalul cel mai trist al sorții.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate