agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2248 .



Spectacolul vieții
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pitagora1 ]

2013-10-22  |     | 



Aș vrea ca totul să-ntrevăd, atunci când cuget și nu văd
Aș vrea ca viața să-mi releve, mai mult decât eu regăsesc în seve
Pe care le-am primit și încă, la ușa inimii stau să străpungă.
Cândva eu am crezut că tot, ceea ce vreau eu chiar și pot
De sine să duc la bun-sfârșit, fără ajutor împărtășit
Dar nu-nțelegeam că doar minunea, făcea ca totul să-mi dea, culmea
Primeam mai mult și tot mai mult, până când la un nou început
Am înțeles de und` venea, ceea ce eu primeam în viața mea.
Acum când timpul a trecut, când m-am maturizat mai mult
Viața ușor își poartă sensul, nu mai e chip să îi schimbi versul
Te duce așa cum ea dorește, purtat de tot ca o poveste
Și doar spectacolul pe care, tu îl privești din loja mare
Acum tu înțelegi că e, făcut cu tine și e despre ce
Tu chiar trăiești în orice clipă, e viața ta pe o aripă
Ce e purtată peste viață, cum el destinul te învață.
Spectacolul e grandios, tu spectatorul cel frumos
Privești spre acel actor pe care, Regizorul de Sus îl are
În grijă și spre îndrumare, căci viața spini prea mulți mai are.
Spectacolul e spre final, cortina-i trasă și-un semnal
Aștepți de la al tău Regizor care, pare că a uitat de tine, oare
Dar nu e chip să-i mai atragi, atenția căci doar cei dragi
Mai sunt acum pe lângă tine, plângând și suferind în sine
Căci el spectacolul cel pământesc, ce s-a sfârșit puțin grotesc
Va fi urmat de clipa cea eternă, pe care tu o tot purtai sub pernă
Și doar acum la acest final, ea va putea să-și joace-n chip banal
Rolul pe care l-a primit odat`, de la Regizorul adevărat
Purtându-te pe calea sorții, până la clipa judecății.
Atunci totul va fi boolean: nou început sau tot final
Și vei putea să duci cu tine, clipe de fericire, sau de suspine.
Cortina pare iar să se ridice, așteaptă noul personaj ce stă s-apuce
S-apară-ntr-un spectacol regizat, de El Regizorul ce altădat
Te-a tot purtat pe calea vieții, pân` la finalul cel mai trist al sorții.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!