Motor!
scenă pe tavă
de iad.
Miroase a lapte
-acrit din umbra
soarelui răcit

Această plajă pare un decor
doar nisip curge
firu-i articulează clipa

Adio! e pofta
regret nu doare
consolat de existență răsar
doar o umbră de ființă
-rod al celor ce erau
cărni zvelte
sub ochii mei limpezi

Vorbeleți slute, cioburi
cu gustul prost de somnul minții
din epiderma zilelor prospere
în ambiții din iluzii
de la gânduri șchioape de nămol
înecate în mlaștină

Din nămol nisipul arde,
fizica lui e paradox
fiindcă ți-se strânge inima
când pelicula decupează din lumina
inutilă ca și un pahar gol de sete
de pe masa de prânz lipsită de iubire.

Muștele îți simt putrezirea
doar carnea ți-se înfierbântă
de acțiunea de cădere
de-ți lipsesc grimasele de frică
pentru că nisipul invadează moartea,
o înecată în fundătura mării.