Voalul miresei atârnă pe acoperișuri
Și o iau razna podelele de lemn,
Sumbru zornăie zăpada sub talpă,
Și alunecă noaptea sub uși de cristale.
Mireasa fuge desculță pe șosele,
Iar geneza moare odată cu ziua,
Mizerabil se scuipă pe fulgii de nea,
Și ciorile croncăne în neștire.
Maidanezi se îngrămădesc în canale,
Și hămuiesc a foame și a frig.
Zboară în ciorchini brutalul,
Ancorat într-o călimară.
Șubrede sunt toate,
Rochia de nuntă se gătește cu promoroacă,
Și ziua moare.
Șoimi vin din depărtări,
Ciugulesc din dragoste,
Și lasă văpăi ascunse în umbra neștiută
A anonimei înfrigurate.