timid cerșam la zeu o fată
singurătatea-mi grea povară
s-o împărțim să nu mai doară
când te-am zărit întâia oară
cred că era-ntr-o primăvară
îl văd pe tata cum mai ară
în rochia-ți verde de la țară
din curcubeu și roșioară
la trup încinsă cu o sfoară
prin ceața densă cam neclară
dansai în vânt pe vreo vioară
ascunsă-n evantai de ceară
într-un palat din zona-agrară
în jur parfum de floare rară
pluteai pe visul meu ușoară
m-ai fascinat ființă solară
vecinii toți firesc aflară
că prins de-un junghi la inimioară
și-uitând de viața mea avară
umblam năuc să te văd iară
de dimineață până-n seară

în lumea asta trist – amară
unde frumosul stă să piară
cei răi parșiv te-nveninară
amicii te credeau bizară
dar orice sfat era gargară
mă transforma subit în fiară
îi alungam și-i dam afară
of domnișoară domnișoară
sub inocența-ți temerară
în ochii mei păreai fecioară...
habar n-aveam că ești mușcată

dar te-am iubit de prima dată
în odăița-ți de sihastră
mlădiță fragedă măiastră
sădită-n inima mea glastră
sărut corola roz-albastră
poți fi speranța din fereastră
înfloritoarea mea mușcată