cu un strigăt frânt înserarea
se lasă peste umbre de oameni
în praful drumului fluturi negri
amestecă urme de pași târzii
nimic nu e prea sus
și nici prea jos nimic
numai absența unei bătăi de aripi
și atunci mă ridic pe stiva de gânduri
ca un călău pe grămada de leșuri
ascunde-mă vieții un secol
sau arde-mă pe rug și m-adună cenușă
să fiu unei alte zile dimineață
e putred aerul ce ne iese din gură
cum putredă e urma pașilor noștri
iar zborul nu mai este o soluție