șapte copaci deprimați
mierle moi au părăsit pânza
pasta grea ascunde iarba
lui noiembrie vânăt

toți suntem vinovați de afecțiune toți
întârziem sănătoși în paturi bolnave
corbi mecanici ne vor lua culoarea în pliscuri
ne vor înstrăina pulsul

șapte oftaturi din rădăcini ton de apel
nimic nu crește în aerul poros de sus
doar uitările noastre preferate și
luna aceea în plină zi luna
ce ni se năzare din vene