Tremură pământul
de atâta ură,
învrăjbire a scoarței
că suntem români.

Plini de lașitate
și fățărnicie,
ne ducem traiul
cu mers scormonind.

Unde ești țărână
sfântă ce-ai plecat
de urmele șterse
a unui geto-dac?

Unde sunt eroii,
pentru care mamă
au luptat?

Mai suntem,
dar nu așa mulți
să ne aplecăm
la niște mărunți,
ci doar la Dumnezeu
cu sufletul greoi.