rece metalifer
coasta de aer iodat
norii îmbrânziți pe sticlă
luna cu solzi îmbracată maritim
tăcerea șuierătoare sirenă care-și caută de lucru
teama energetică acționată din camera motoarelor
singurătatea dând ordine atâtor suflete îndepărtate de mal
marea care nu se mai satură
să despoaie iluziile noastre de mătase
dorul cât mulțimea de ciocârlii trimise la odihna privată
spre limpezirea cerului vor spune unii cărora bătăile de aripi
nu li se vor potrivi inimii oricâți pictori renumiți ar încerca să dea o tentă
iubirea nu are culoare ea e însăși culoarea câți știu să o poarte cum ai purta o distincție

și vaporul care întoarce o viață plecată de amar bărbătește

(5 nov. 2013)