mi-am căutat urmele pașilor
când încă băteau step
curând voi rupe o pagină din calendar
mare cât umbra mea
îmbătrânesc
oare și ea?

am găsit-o într-un deșert
era într-o toamnă
la un festin
privirea se oprea sub talpa fierbinte
unde ținea o poruncă
ce-și striga setea
ca înverșunare a unei întinderi
cu acoperișul din cer
și-n brațe o fată ca un înger

am pornit prin nebunia necunoscută
și m-am găsit atât de singur
bariera era căzută
ca și mine în genunchi
am zărit o pasăre cunoscută
s-a ridicat
din propria-i cenușă
apoi și eu
din propriu-mi nisip
înspre înalt
ca unicul timp
posibil reper.