Ca altă dată îmi vei cere să-ți vorbesc
despre nebunia prințului danez
și despre plantele agățătoare
șiroind extatic spre Lună,
dincolo de streașina casei,
ca scara lui Iacob.
Să-ți spun cât de mult iubeam
cercurile de fum ce se desprindeau de pe buzele tale
rotunjite ca de o mare mirare,
lațuri cu care voiai să prinzi Steaua Polară
în timp ce în scrumieră agoniza
ultima țigară.
Aștept o noapte în care îmi vei pândi
inima, pasăre de pradă bolnavă,
agonizând acum în colivia coastelor
și care, la un semn numai de ea știut
mă va prinde în gheare și mă va duce
pe tărâmul unei liniști depline
înfășurându-mă ca o catifea neagră
alături de tine
ca să-ți povestesc despre nebunia prințului danez
și despre plantele agățătoare șiroind extatic spre Lună,
dincolo de streașina casei,
ca scara lui Iacob.