Mă luminez în sfinte cuvinte
prin aura semnelor din umbră,
în care spiritul intră în lucruri
cu adevărul vândut și necunoscut
ca o ficțiune pe fața ochiului
intangibil și ireal.

Pacea lui dulce ca un fruct oprit
abia o mai respir de miracol.
Am aerul că plutesc imaterial prin vis,
totul prinde consistență în universul de fum
unde mâinile se odihnesc în păsări.

Ele zboară peste înfloritele grădini ale poeziei
unde avem cu toți plăsmuiri
alese literă cu literă în cuvinte
pe care niciodată nu le-am spus
și tu mă faci să le scriu.