tot ce e lucru neîndoielnic e departe și plin de tăcere
apropierea lui, ar stârni înlăcrimarea
a mea, a celui care se-nchină camioanelor
și a fraților mei, care se-nchină celui ce e departe


nu-i destul a dezlega vorbe
din jurul limbii pustietoare
cât timp privirea mi-e întoarsă numai spre mine
în trecerea pe lângă oamenii ce se rotesc în jurul lor


dincolo de văzduh
cuvintele se pierd odată cu roua din mine
și râvna mea, rămâne ca o eșarfă, ce flutură-n vânt
legată de gâtul primejdiei

pentru că sunt încă străin, aici, într-o mulțime fără scop