Spune-mi dacă te mai doare ceva!
Suntem singuri în deșertul luminos
al durerii noastre
când are loc transfigurarea plăcerii
în durere,
în stingere,
în marea migrație
în decădere,
în platitudine.
Știi, canicula
îmbie la sinucidere,
știi, frigul
îmbie la omucidere.
Știi, vibrează frigul, vibrează căldura!
Când va fi marea liniște, când?
Te îndrepți spre Arcadia
coborând.
***
Eu am totuși o aprehensiune ciudată
de imensa agitație
care frizează agonia.
Înțeleg viața senzual,
înțeleg viața prin pură gândire,
înțeleg viața prin acest hoit drag
care este al meu.
„Adio” este chintesența exprimării mele,
„iată-mă” rostesc totdeauna.
***
Copiii sunt spre nemurirea noastră
când le spunem: „Și eu am fost în Arcadia!
Acolo vei merge și tu!”