agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-11-18 | |
La tema: Pro și contra
Pro și contra Un leu, la ora de mâncare, Rodea o halcă de vițel, Când a primit, în grabă mare, Prin curier, un pachețel. Scria, pe el, „Doar Pentru tine”, „Hiena” – la Expeditor, O scândură cu muchii fine, Ca pala de radiator, Găsi, când desfăcu pachetul; O pipăi, nedumerit, Apoi, ca să-și reia banchetul, O aruncă, nemulțumit. Paleta se-nălță în aer De parcă-ar fi avut pilot, Se-ntoarse. Generând un vaier, Pocni pe rege drept în bot. Și-un rege, câteodată, plânge Mai de durere, de necaz, Vițelu-l termină în sânge, Deși-l arsese pe-aragaz. E dureros, la un anume rang, De nu știi cum lucrează-un bumerang. Când arogant te-arăți, și fără frică, Te mai pocnește-n nas o scândurică. Într-un pachet, poți să găsești ceva Ce-i Pentru tine, dar și Contra ta. Teatrul din pădure Bătrânul leu, bolnav, dar încă rege, Purtând la sân respectul pentru lege, Supușilor, făcând pe dracu-n patru, Le-a dăruit și-a bugetat un teatru. Un loc în care să se-adune burgul Și-n care Urechilă, dramaturgul, Creația profund originală Să și-o prezinte, în sfârșit, în sală. Cravata și-a legat, ca pentru lojă! Leoaica, pe gheroaie,-a dat cu ojă, Copii, bărbați, soții și chiar lehuze, I-a invitat, pe toți, să se amuze. În actu-ntâi, ce se-ntâmpla-n pădure? Bursucu-a șterpelit vreo două mure Și ursului, prezent, în viu, pe scenă, De supărare, i-a pleznit o venă. Bursucul, judecat de jder, în piață, A fost, pe dată, condamnat pe viață Să măture-n bârlogul ei, la vulpe, Să n-aibă timp să intre-n alte culpe. Aplauze – în lojă și în staluri, Entuziasmu’ nu-ncăpea în maluri, Și leul, îmbrăcat la patru ace, Dădu un ghiont leoaicei. Cum că-i place. Tot în pădure, dar în partea-a doua, Chiar într-o noapte când dăduse roua, Străluminat de gânduri, felinare, Un liliac ceruse fonduri PHARE, Să facă un spital și-o grădiniță Și, lângă Sfat, în centru,-o fântâniță. Când banii i-a primit, și-a zis: Cadou! Și i-a tocat, mărunt, la Cazinou. Cum paguba era de milioane, L-au urmărit, l-au prins prin vechi cotloane, Dar avocatu,-n loc de închisoare, Trei ierni i-a obținut. Cu suspendare. Toți spectatorii-au aprobat, în sală: Lipsește un spital, dar n-au nici școală. Iar leu-a mângâiat și el ideea, Gătindu-se, voios, de partea-a treia. Pe leu, îl încarna chiar Urechilă, Bătrân, bolnav, stârnea în sală milă. Nevastă – nevăstuica, drept regină, Îi pedepsea pe toți, făr’ nicio vină, Tăia și spânzura la întâmplare, Ducea pădurea drept către pierzare, Supușii-nfometați, cuprinși de boală, Se pregăteau, pe-ascunse, de răscoală. Când leu,-n lojă, aștepta urmarea, Un răcnet a-ntrerupt reprezentarea. Leoaica, indignată, jos pe scenă Sări precum un leu. Și, fără jenă, Pe-actori îi devoră. Cu mare silă Îl ronțăi, prudent, pe Urechilă Și cum întreaga sală se golise, S-a dus cu leul. Teatrul îl închise. Nu-l mâniați, vă rog, pe Dumnezeu, Râzând într-un spectacol de un leu! Nu te lega, în piesa ta, de vicii, Când știi că arta cere sacrificii! Nu râzi de leu, când e leoaica-n lojă, Chiar dacă-a dat, pe gheare,-un pic de ojă! Morale, de le număr, îmi ies patru: În viață e întocmai ca la teatru! Vegetarianul Ursache,-mbătrânit, adus de șale, Mănâncă, de ani buni, doar vegetale, La carne, voluntar, a renunțat, Nici de ursoaică nu se-atinge-n pat. Dar într-o zi, plecând la o vecină, Ursoaica lui, în tindă-o ursulină Se arătă, ostentativ, ad-hoc, Brunetă, jună, în pantofi cu toc Și mirosind, ațâțător, a mure. Dar el, sătul de fructe de pădure, Se repezi, cu-o foame ca de lup, La carnea bine ambalată-n trup. Mușcă, febril, întâi dintr-o ureche, Ca apucat, ca un lovit de streche, Și, imediat, în mod neașteptat, Simți, scârbit, că i s-a aplecat Și, dinăuntru,-o mare slăbiciune Îl pune la podea și îl răpune. Iar ursulina-și strânse păru-n coc Și, cum venise,-o și luă din loc. Ursache se târî până la baie, Că-și amintise că, demult, o oaie Îi produsese-un chin echivalent, Așa că înghiți un triferment. De, carne n-ai atins de-atâta vreme, Cu aplecatul vei avea probleme. Când n-ai mâncat de mult, începi cu-o supă Și-n nici un caz nu iei pastila… după. Calimero |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate