agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4061 .



Fabule trimise la Chișinău, 2013
poezie [ ]
Colecţia: Textele lui Calimero

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ghiocel ]

2013-11-18  |     | 



La tema: Pro și contra

Pro și contra

Un leu, la ora de mâncare,
Rodea o halcă de vițel,
Când a primit, în grabă mare,
Prin curier, un pachețel.

Scria, pe el, „Doar Pentru tine”,
„Hiena” – la Expeditor,
O scândură cu muchii fine,
Ca pala de radiator,

Găsi, când desfăcu pachetul;
O pipăi, nedumerit,
Apoi, ca să-și reia banchetul,
O aruncă, nemulțumit.

Paleta se-nălță în aer
De parcă-ar fi avut pilot,
Se-ntoarse. Generând un vaier,
Pocni pe rege drept în bot.

Și-un rege, câteodată, plânge
Mai de durere, de necaz,
Vițelu-l termină în sânge,
Deși-l arsese pe-aragaz.

E dureros, la un anume rang,
De nu știi cum lucrează-un bumerang.

Când arogant te-arăți, și fără frică,
Te mai pocnește-n nas o scândurică.

Într-un pachet, poți să găsești ceva
Ce-i Pentru tine, dar și Contra ta.


Teatrul din pădure

Bătrânul leu, bolnav, dar încă rege,
Purtând la sân respectul pentru lege,
Supușilor, făcând pe dracu-n patru,
Le-a dăruit și-a bugetat un teatru.

Un loc în care să se-adune burgul
Și-n care Urechilă, dramaturgul,
Creația profund originală
Să și-o prezinte, în sfârșit, în sală.

Cravata și-a legat, ca pentru lojă!
Leoaica, pe gheroaie,-a dat cu ojă,
Copii, bărbați, soții și chiar lehuze,
I-a invitat, pe toți, să se amuze.

În actu-ntâi, ce se-ntâmpla-n pădure?
Bursucu-a șterpelit vreo două mure
Și ursului, prezent, în viu, pe scenă,
De supărare, i-a pleznit o venă.

Bursucul, judecat de jder, în piață,
A fost, pe dată, condamnat pe viață
Să măture-n bârlogul ei, la vulpe,
Să n-aibă timp să intre-n alte culpe.

Aplauze – în lojă și în staluri,
Entuziasmu’ nu-ncăpea în maluri,
Și leul, îmbrăcat la patru ace,
Dădu un ghiont leoaicei. Cum că-i place.

Tot în pădure, dar în partea-a doua,
Chiar într-o noapte când dăduse roua,
Străluminat de gânduri, felinare,
Un liliac ceruse fonduri PHARE,

Să facă un spital și-o grădiniță
Și, lângă Sfat, în centru,-o fântâniță.
Când banii i-a primit, și-a zis: Cadou!
Și i-a tocat, mărunt, la Cazinou.

Cum paguba era de milioane,
L-au urmărit, l-au prins prin vechi cotloane,
Dar avocatu,-n loc de închisoare,
Trei ierni i-a obținut. Cu suspendare.

Toți spectatorii-au aprobat, în sală:
Lipsește un spital, dar n-au nici școală.
Iar leu-a mângâiat și el ideea,
Gătindu-se, voios, de partea-a treia.

Pe leu, îl încarna chiar Urechilă,
Bătrân, bolnav, stârnea în sală milă.
Nevastă – nevăstuica, drept regină,
Îi pedepsea pe toți, făr’ nicio vină,

Tăia și spânzura la întâmplare,
Ducea pădurea drept către pierzare,
Supușii-nfometați, cuprinși de boală,
Se pregăteau, pe-ascunse, de răscoală.

Când leu,-n lojă, aștepta urmarea,
Un răcnet a-ntrerupt reprezentarea.
Leoaica, indignată, jos pe scenă
Sări precum un leu. Și, fără jenă,

Pe-actori îi devoră. Cu mare silă
Îl ronțăi, prudent, pe Urechilă
Și cum întreaga sală se golise,
S-a dus cu leul. Teatrul îl închise.

Nu-l mâniați, vă rog, pe Dumnezeu,
Râzând într-un spectacol de un leu!

Nu te lega, în piesa ta, de vicii,
Când știi că arta cere sacrificii!

Nu râzi de leu, când e leoaica-n lojă,
Chiar dacă-a dat, pe gheare,-un pic de ojă!

Morale, de le număr, îmi ies patru:
În viață e întocmai ca la teatru!



Vegetarianul

Ursache,-mbătrânit, adus de șale,
Mănâncă, de ani buni, doar vegetale,
La carne, voluntar, a renunțat,
Nici de ursoaică nu se-atinge-n pat.

Dar într-o zi, plecând la o vecină,
Ursoaica lui, în tindă-o ursulină
Se arătă, ostentativ, ad-hoc,
Brunetă, jună, în pantofi cu toc

Și mirosind, ațâțător, a mure.
Dar el, sătul de fructe de pădure,
Se repezi, cu-o foame ca de lup,
La carnea bine ambalată-n trup.

Mușcă, febril, întâi dintr-o ureche,
Ca apucat, ca un lovit de streche,
Și, imediat, în mod neașteptat,
Simți, scârbit, că i s-a aplecat

Și, dinăuntru,-o mare slăbiciune
Îl pune la podea și îl răpune.
Iar ursulina-și strânse păru-n coc
Și, cum venise,-o și luă din loc.

Ursache se târî până la baie,
Că-și amintise că, demult, o oaie
Îi produsese-un chin echivalent,
Așa că înghiți un triferment.

De, carne n-ai atins de-atâta vreme,
Cu aplecatul vei avea probleme.

Când n-ai mâncat de mult, începi cu-o supă
Și-n nici un caz nu iei pastila… după.


Calimero

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!