are un mers de cucerit batalioane, se așează în mijlocul luptei
și repară trupuri.
Îngenunchează în fața celor mai căzuți
și se închide în rănile lor.
Dacă ai fi unul dintre amărâți ți s-ar rupe de moarte și ai lua-o
la dans printre împușcături.
Dintre toate țipetele al ei ar fi unul care ar aduce a carne înfrânată
sau cel puțin a nostalgie pe tocuri.
Te-ar șterge din rujul ei și noaptea ți s-ar urca în vine,
să te întrebi de ce întunericul vine totdeauna catapultat
cu parfum.
Îți închipui că ea rămâne o probă universală a naturii
o întorci pe toate părțile,
o fixezi cu precizie
și îi pui muzica la loc ca într-o cutiuță din care a ieșit praf.