agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-11-22 | |
E dimineață de vară, e 1 august de dimineață și până seară
Cerul e de un albastru bleu, în suflet tot e prea plinul meu. În apropiere, dar nu departe, în rând cuminte, avioanele stau să se desparte De țărmul mării ce-l străbate, cum fac și eu cu gând că poate Acum voi fi din nou la tine, cu gând și suflet, trup mai mâine Cu strop de crez și de speranță, cu gând curat și cutezanță Că tot și toate ce vor fi, cu grijă ele vor veni Să mă cuprindă cuprinzător, cu dorul dor, chiar arzător Să mă desfete de o vrea, cu dragul drag și dragostea Să fie lângă mine-n mine, de la neuron și până-n vine. Timid aștept și tot aștept. Dar deodată fața îndrept Spre tine mare-ntinsă mare, spre eul tău cel cel mai mare Spre liniștea ta peste zi, dar și spre clipele ce-a netezi Speranța de o mare lină, speranța în viața deplin. Căci nu-mi doresc să te găsesc, înfuriată, aprigă și îndrăznesc Să sper că ești a mea cunună, în nunta mea cu soața Lună. Să fii chezaș la tot și toate, să nu lași nici să ne desparte A Soarelui dorință vie, să-mi fure Luna tocmai mie Ce am privit-o de cu zori, în prânzul zilei, chiar și printre nori Și mai ales în seara serii, când eu cu ea, pe malul mării Ne tot plimbam de mâna mea, ea îmi dădea câte o stea. Și ne plimbam duios, cu dor, ca doi iubiți amețitor De vraja dintre trup și cer, de clipa de un pur mister. În vraja tainică, feerie, ea Luna mi se adresează mie: De ce tu pământeanul meu, ai gând din stele, gând de apogeu? De ce tu drag dar chip de lut, mă vrei pe mine și nu-n nud? De ce te-ncrezi în suflet rece, crepuscular, dar ce nu trece Peste tot ce tu îți dorești, peste un gând ce-mpărtășești Cu sufletul universal, acel de sus, ce nu-i banal? Timid, eu stau și mă gândesc, vraja Lunii să nu dezamăgesc Căci e doar soața mea într-un etern, e tot ce nu-i într-un infern Pe care doar o Evă doar, îți poate oferi ușor în dar. M-așez cuminte lângă soața lună, cu mâna stângă îi întind cunună Iar mâna dreaptă parcă ar vrea, să-i pună un inel dacă-ar putea Să o cuprindă de subsori, să simtă că-i iubită nu de sori Ci de-o ființă pământească, ce și-a dorit-o nu cerească Să simtă ce-i fiorul firii, să simtă-n tot dragul iubirii Să se-mpresoare de noblețe, cum stau doi tineri în zdrențe Și se privesc neîncetat, pî-n ce tot timpul necurmat Îi va năși pe ei în veci, cu binecuvântare ca pe regi. Mergeam de mână amândoi, cu pas în tandem, dar și vioi De decuseară până-n zori, pe malul mării sunt doar flori Ce stelele le-au presărat, acum privesc și e și-un pat Cu stele plin ce tot sclipesc, în tot e culoare-n cer și-n omenesc. Pe patul cel împresurat, de stele care nu mai cad Este o forfotă imensă, cu toate par a fi cu tresă Și au un drept de veto chiar, atunci când totu-i în zadar. În liniștea imensă a nopții, stelele au decis a Lunii sorții Să le urmeze iarăși sus, să fiu luat și eu și dus Să fie nuntă mare-n cer, să plouă cu stele-n mister Iar marea să plângă o lună, să sărbătorească a lunii cunună. Ne-ntoarcem azi din nou la tine, la brațul meu și Luna vine Iar tu dar mare necuprinsă, sfios îți lași plaja cuprinsă De pașii mei cu lună plină, ce vis frumos….vreau să revină.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate