trebuie neapărat să scot
urletul ăsta din mine
să-mi izbesc plămânii
de colțurile teșite ale pieptului
să-mi sară-n inimă cel mai curajos
airbag
iar ea să-și tragă sufletul
ca pe o pijama cu superman
peste toată tristețea
preț de 2-3 respirații
să nu mai clipească
doar ecoul rămas printre măruntaie
să-și facă de cap
să violeze toate amintirile
îmbătrânite înainte de vreme
să ia la pumni toate bețiile neterminate

ce odihnă plăcută zise
mai stau un pic
încă o respirație două
nu mă mai zgâlțâi
vom ajunge la timp tic tac

zig zag