unii oameni mor doar de două ori.
se zice că de la cinci în sus, oamenii nu mai speră să moară,
nu-i mai sperie nimic,
nu se mai ascunde nimeni.
împingi de lumea asta într-un sicriu imens și aștepți să latre un câine,
să se aprindă o lumânare, te întrebi,
oare de data asta cine o mai stinge?
personal, am murit o singură dată și nu înțeleg dacă e mai bine să fiu mort decât viu,
văzând că ceilalți se întrec cu așa ardoare să moară.
unii îmi spun să mai aștept,
să mai mor de câteva ori, poate, poate, mă dumiresc, le-am spus,
degeaba îmi putrezește o mână,
când restul corpului crește la loc ca un cap de balaur.