E gravă boala; somnu-mi face versuri
Și dialog, fără vreo rimă, parcă-i slut.
Iar lumea-i plină de poeți, poete, eresuri
Doar; idei ușor de autorizat, fără statut!

Ce bine-ar fi să poți vorbi normal; nu sacadat,
Nu ca-n latină... Ar fi prea mult, pentru ce-avem cultură
Azi, când roman este prin reviste doar, desenul animat...
Și cartea-i ”Solitaire”, un pocker... filmele, aventură!

Oh, câtă școală avem; clădiri private, cu mulți dascăli
Din răspopiți inculți, mai proști decât elevii,
Studenții -ce-ntâlniri își dau în aule, prin alte săli-
Făcându-și versuri, vărsături... Cum pâinea-i grâul plevii!

Olimpicii, nu-s din Olimp, sunt figuranți ”on line”,
Ce-și citesc temele din poale, la camerele ascunse
Și dialogu-i numai; super, ”cool”, mișto e, sau e fain...
Băieții-s în afaceri-troc, fete-n simțiri de mult, de... mult străpunse!

Sunt situri pline-n gânditori, cu gândul foarte dus;
Trăim tot o versificare care-ngroașe bulă, în embolie,
Ce-oprește circuit în anevrism, ce-ar exploda, de atât produs;
”Tu mă iubești, eu te iubesc, noi ne iubim, voi...”... O versofilie!!!
01.06.2012