Poetul, neasemuitul dinozaur,

Din moși-strămoși dat mai departe,

Cu ochii de smarald și buzele de aur,

Cu gând renăscător din moarte,


Cu nenoroc sau cu noroc, tot una-i este

De este'nvingator sau nu e,

Dar cum ar fi, viața el la fel sfârșește

Ca orice om: coboară, suie


A sorții ne'durată și cumplită pantă,

E călător prin suferințe,

Îmbrac'a morții rece, temerară mantă,

Apoi ca al pădurii prinț e,


Ce sună seara de pe dealuri si foșnește

Un cântec vechi ce înfioară

Încet șoptit și murmurat in românește

Și ieri și azi, a câta oară?