încă se simt trecerile nereușite prin noi
au izul fad al cântecului de lebădă
ating diezul notei necântate
cum sunt vitraliile gri
în strane lungi
goale

păstrez culorile unei nopți trecute vag
cu mâhnirea neputinței, dragă
ce-mi ești iubită de o zi
și-mi faci umbra
străverzie
seara

iubesc canoanele și muzica lor densă
având grija nedisimulării false
iubita mea, mă nasc acut
când sânul tău asimte
c-ar fi o cale
să fim
tot