Un fel de fabulă despre mersul șarpelui

Cică era o vreme în care șarpele avea picioare,
Și chiar mai mult de atât,
Era cel mai rapid animal din Împărăție.
Odată, foarte curios, a sărit gardul unei grădini
Care avea doar doi locuitori.
Acolo a găsit-o pe femeie mâncând un măr,
Din care, e adevărat, de poftă, a gustat și el.
Dar când Regele a întrebat-o pe femeie de fructe,
Aceasta a aruncat integral vina pe șarpe,
Așa cum încă mai facem toate și acum.
Și Domnul s-a mâniat,
Cine știe de ce...
De atunci femeia are tactul de a ieși din orice problemă
Nevinovată și inocentă,
Iar șarpele a rămas fără picioare
Fără absolut niciun motiv.
Dar șarpele chiar a mers cândva.