Sentimentele ne lasă, să privim mai des în casă
La cel ce stă demn cu tine, când ți-e rău și când ți-e bine
Când iubirea te-mpresoară, de din tine, de deafară
Și doar ea nemulțumirea, soră vitregă cu iubirea
Te mai poate adânci, în starea pe care atunci
Când nu crezi în împăcare, te distruge și mai tare.
Dar tu trebuie să crezi, în iubire și să vezi
Doar ce-a parte ce e plină, din paharul cu chinină
Ce reduce fibrilația, când e pe trecute relația
Pe care cu mare trudă, ai clădit-o de când nudă
Ea era și nu știai, că e greu precum credeai
A susține sentimentul și cu el întreg momentul.
Momentul cel dus la extrem, când și timpul este demn
Să păstreze fără pată, starea de iubire toată
Pe care o duci cu tine, zi de zi, poate și mâine.
Acum când e dus momentul, și-a rămas doar epitetul
De iubire nepătată, ce a fost mai altădată
Iar a timpului meteahnă, a zburat din noi cu trenă
Ca o ultima sclipire care, se va pierde-n-altă zare
Și doar iubind precum se poate, cu patos și cu de toate
Înțelepte și chiar drepte, în ea starea ce în trepte
Va spori asentimentul și cu ea iubirea-trendul.
Tot va crește cu nesaț, atunci când iubind cu zaț
Vei putea a separa, ce-i urât și va pleca
De din tine și din ea, de din voi alăturea
Tot ce e trist și nedrept și-o rămâne înțelept
Al iubirii sentiment, el și ea într-un moment
De aleasă-nfăptuire, pentru-o viață de iubire.