În amputări de mâini și de picioare
Ce îmi rămâne brează-i doar aripa
Să zboare către Cer cât cere clipa
Căzând apoi în vise de fecioare.

Ca Zburător, nu mă întrec cu pripa
Și mângâi miezul lor plin de ardoare
Târziu, mă pierd în noaptea care doare
Doar spre a nu mai risipi risipa.

Din Biblie-a rămas o mai nimica,
Tirajul Cărții a scăzut prea mult
Și parcă ne cuprinde Gerul, frica.

Că-n tot vacarmul ăsta din tumult
Prefer, în toane altfel, la o-adica
O logică a pietrei să ascult.