agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-12-12 | |
Mi-am aruncat gândurile mimetice
alcătuite din substanțe eterogene în materia realității ca un puzzle ce formează formele femeii voluptoase de pe epiderma ei se desprind ipostazele iubirii scorojite ce cade în tină germinează și apoi renaște într-un crâng pe aleile lui se plimbă pasiunea ce strivește frunzele galbene ale indiferenței Toamna s-a strecurat în agendă învelită în posomoreala norilor din care fac funii cu care îmi leg melancolia a început sa-mi dicteze arogant versuri elegiace îmbrăcate în frunze galbene și roșii pe sânii ei stau strugurii violeți Ritmul toamnei fuzionează cu ritmul propriu iar atmosfera lăuntrică se contopește cu atmosfera toamnei la umbra toamnei cresc vise mov de a trăi sublimat existența. Ard flăcări uriașe în sinele degajând energii imense ard emoțiile și fumul lor îneacă respirația optimismului pentru a stinge focul arunc miriade sfere pline de apă Ritmul accelerat lasă în urmă reminiscențele neliniștii între real și virtual o femeie se unge cu crema hidratantă a nimicului privirea ce pulsează a simulacru se întinde ca un elastic de la un bărbat la altul pe buze stă lubricul citind din Pittigrili iar pe un sân o aluniță își arcuiește genele cu rimel negru mâinile trandafiri au în loc de unghii spini cu care înțeapă un eu celibatar atras de fluturii lascivi zvâcnind în privire. Cuvintele valsează între ele pe scena rândurilor sunt flagelate de pix și luminate de ochii de boem îndărătul cărora stau poeziile în stive culese de un buldozer și aruncate pe hârtia bulimică ce-și deschide gura pentru a le devora rămășițele se preling pe covor și-l țes cu arabescuri lirice Plictisul se ghemuiește între două vertebre vrea să doarmă însă nu-l lasă plămânii se învelește cu pătura timpului mort aflat în interacțiune cu timpul viu zvâcnind continuu tumultul emoțiilor antifonate de tăcerea calmului Am pus pe note țipătul inefabil al unei păsări cu penele sub care îmi strecor ființa ce vibrează celest, eufonic între o simfonie de Vivaldi (calm) și o simfonie de Beethoven (efervescență).
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate