agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Domestică ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-12-12 | |
MESSI
(Sunt zbiri arbitrii, azi. E meci de Cupă...) Sunt zbiri arbitrii, azi. E meci de Cupă, Marchez un gol superb, printre picioare, Centralul însă fluieră (stupoare!) Un ofsaid. Fanii urlă "Ia-ți o lupă!" Fundașii dau la gioale. Fiecare Mimându-și scuza-n clipele de după, C-un fault dur, ar vrea să întrerupă O serie de fente sclipitoare . Eu, Leo Messi, trag în vinclul vieții Și-ncerc pătrunderi spre careul mic, Dar nu apuc. M-au secerat procleții. Penalty clar. Când dau să mă ridic, E Dumnezeu. Își pipăie gameții Și-mi face semn că nu a fost nimic! ................................................. MUTU (Sunt zbiri cu Mutu. Vor sa-i toarne-n Supă) Sunt zbiri cu Mutu. Vor sa-i toarne-n Supă Cucută de mirări inchizitoare, Ca viespile-l înțeapă c-o 'ntrebare: "Te mai droghezi?" și îl privesc prin lupă. Lovesc cu piatra, cinici, fiecare, Când EL, ca o cocuță, plânge după Blazonul lui, ce lupii vor să-l rupă, Să-l sfâșie în public, cu turbare. Amușinând cancanurile vieții, Reporteri cu iq -ul în aspic Te vor târî-n scandaluri, carcaleții. Când faultat încerc să mă ridic Îmi dau cu tifla, veșnic falși, profeții, C-am fost și voi rămâne un nimic. ....................................................... Sonetul parodiat: Nu l-au crezut pe Buddha. Într-o cupă de Adrian Munteanu Nu l-au crezut pe Buddha. Într-o cupă I-au picurat otravă, să-l doboare. Purtând pe chip un semn de întrebare, L-au cercetat printr-o străină lupă. Iisus n-a fost crezut în ziua-n care L-au răstignit și nici decenii după. Au năvălit veșmântul să i-l rupă, Să-i osândească trupul la uitare. Inițiați, dând rosturi sacre vieții, S-au izolat în cercul lor cel mic. I-au alungat înfierbântați drumeții. În ce să cred și cum să mă ridic, Când omenirea și-a ucis profeții Și nu a pus în locul lor nimic.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate