mă ghemuiesc în asfaltul rece
până simt frigul din notele subsolului

o tonă furie de cretă conturează lumea

îi aud scandând

omorâți câinii vagabonzi
castrați cerul, hrăniți haitele de lupi doar cu alb fraged de înger
un bulevard de promisiuni încălcate să se întindă dintr-un capăt în altul al orașului
scoateți buldozerele, deszăpeziți dracii, sabotați recolta de oameni proaspeți

apocalipsa merge șnur, un manechin aflat pe culmile anorexiei

trupurile devin sigilii peste inimi
mâini împreunate ca niște perechi de cătușe
nu mai știu încotro se roagă