am să te rog să nu revii
așterne maldăre teancuri groase de dispreț
straturi geologice de nepăsare
fă să curgă o mlaștină peste mine
să-mi înglodeze puhava trăire și cinica introspecție

am să revin să-ți cer împrumut iubire
( la partaj ți-am dat prea multă)
nu mă băga în seamă
asmute un doberman de ai la îndemână
sau doar privește prin mine
la peretele iubitor și cald
voi dispărea ca orice fantomă

apoi într-o seară am să-ți las luna la fereastră
cu un bilet
“iubito aici e cenușa dragostei noastre
împrăștie-o tu pe cer ”