Iubind, o faci când cu măsură, când cum se lasă vorba-n gură
Mai iute, lent sau neînțeles, așa cum sufletul îți dă ghes.
Dar ce te faci când tu iubești, pe cel ce nu știe povești
De iubire maritală, soarta pare atunci banală.
Crima e deja făcută și te-ntrebi de ce a ta mută
Nu-nțelege ce gândești, ce tânjești și cum iubești.
Ea ar vrea doar cum o taie, capul cel ce-i plin cu paie
Și doar spicul când se coace, gândul bun poate-a răscoace
O iubire-n adevăr, lung e drumul și nu mor
Doar atunci când ea îmi spune, că e vină când un nume
De iubire se revarsă, peste tot și mă tot lasă
Căci de azi mă voi feri, de crima de-a mai iubi.