Am acum o gagică
cu picioarele pînă în ’45
cu sfîrcuri negre pînă la Auschwitz
acum mă iubesc
cu fata asta și ne doare în cur
de cei îngropați sub mări
de cei îngropați în foc
de cei îngropați în pămînt. acum am o cană pe care scrie LOVE IS beau cognac iubita mea îmi dă voie
să am febră îmi dă voie să beau cognac pentru că mă iubește iubita mea îmi dă voie să-i scriu o

poezie călduroasă moale transpirată. eu
vreau să îmi scriu Codul vreau să îmi vină
cuvinte frumoase
cuvinte bune
un cîntec vesel să ne înflorească pe buze
să știm că a trecut războiul
să ne așezăm în iarbă
să iubim oamenii să-L
iubim pe Isus Cel care ne-a dat iarba pîinea
LOVE IS și sfîrșitul
războaielor. în celula noastă putem vopsi cum vrem pereții. în celula nostră putem aranja cum vrem
Bibliile. în celula noastră te pot iubi pînă în ’45. vreau febra asta și vreau durerea din picioare vreau

să văd culori să aud voce Lui
vreau orice expresie a libertății goale
călduroase transpirate
vreau să fiu brutarul care te frămîntă
ca pe o plăcintă. aici în iarba moale putem
vopsi cum vrem cerul aici în iarba transpirată putem scrie cuvinte bune cuvinte frumoase aici în iarba
călduroasă sînt atît de fericit nu mai vreau nimic zidesc ca pe un zid impenetrabil anii.