Cu flori în păr și cireșe pe buze
Se scaldă Măria în râul din sat,
Și în pomi sunt muguri de muze,
Iar eu trăiesc prin oftat.

Și iată cum noaptea coboară
Și Maria adoarme odată cu ea,
Visând la feciorul din moară,
Visând chiar la dragostea mea.

Și ziua se așterne peste sătuc,
Munții izvoarele își seacă,
Iar Ion, fecior mai năuc,
Spre ea astăzi are să meargă.

Și mâna îi cere tăcut
Iar fata cântă de fericire,
Din nuc se aude un cuc,
Și soarele apare dinspre câmpie.

Căci dragostea lor de la țară
Cauzată de un simplu scăldat
Îmi face povestea să pară
Complexă, de un negru imaculat.