Optimismul cu obraz gros

În tâmple bat clopote, însă nu pentru mine,
Clopotele mele nu pot să bată încă!
Ale cui bătăi să fie oare, pentru cine
Îmi iau atâția pumni și încă-o brâncă?

În inimă se-opresc săgeți și sângerez
De data asta eu sunt, victima și prada...
A mele-s durerile, realizez
Că n-apuc să-mi scot în apărare, spada!

Pe mâini simt legături de frânghii,
Mă strâng, mă ustură, îmi iau suflarea
Iar nu-mi rămâne decât să fac pârghii
Iubind din ce în ce mai mult, durerea!

Picioarele sunt prinse-n chingi și strigă
Dar nu-s a mele, astăzi nu consimt...
Tot se scurge moale, ca o mămăligă
Iar răul tot mai rău, ca bine-l simt!