secerător cu drujba în cușca macaralei
ca într-un zepelin experimentez echilibrul marinăresc
și curăț de ramuri cerbul amnezic al socialismului
copacul în care nimeni nu aruncă piatra
expert al umbrei pe care țara nu și-o permite
dacă l-aș lăsa ar crește cât jungla
și am umbla ca jivinele pe trotuare pe străzi
alunecând pe frunze de coji de banane
am suna la 112 să vină smurdul parașutiștilor
tai și răsuflu apoi răspund pe limba samovarului
da cu banii promiși îmi voi lua o trompetă
să cresc producția de zgomote a planetei

ce bine-i acum!
văd ochi plictisiți care îngână lumina
câinele de cartier amușinează sacoșe grase și slabe la ore de vârf
boschetarul își ia un pachet de țigări kent de la kioșc
știe că devine suspect îl îndeasă în buzunarul slinos
protejând cu privirea căruțul plin de peturi strivite
nimeni nu-l fură prea greu e mirosul
noaptea când doarme cerul îi șade pe creștet ca un carton
iar când se trezește ca un câmp secerat

fericit este cel care se trezește pe paie stelare