E simplu în această moarte.
De când m-ai făcut femeia cu surâs
ce absentează cel mai sincer
din toate încăperile mântuirii,
cred într-o iubire condusă pe ultimul drum de străini invitați la singurătate și plângere.
Știu să țin în brațe flori care cresc în tăiere
știu să jelesc o viața singură și plânsă
cu ochi de copil.

Și mai știu să mor până la capăt.