Lună de final de an, cu alaiul matinal
De cum ea apare-n cale, sărbătorile-s la vale
Se tot duc și se repetă, totul e pătruns de tentă
De aleasă sărbătoare, chiar și cel sărac mai are
Un trist zâmbet în colț de gură, dar e prea prea multă ură
Pentru viața lui neferice, pentru cum el o tot duce.
Noi uităm adeseori, că în parc nu sunt doar flori
Ci și plante otrăvite, pe alocuri chiar pitite
Așa e și omul trist, când norocul e artist
Și sare peste el săracul, când e lumea lui posacul
Fără de noroc și poate, va spera că poate, poate
Din lupta sa cu trecutul, cu prezentul și ursitul
Va învinge măcar odat`, Doamne fă să fie dat.
Dar oricum ar fi să fie, noi optăm vesel să fie
Tot al timpului parcurs, de la întâi pân` va fi dus
Timpul pentru ea luna, ce tot vine când ea luna
De pe cer și tot apare, să ne facă o urare:
Anul Nou la voi să vină, cu belșug și cu lumină
Să rămână așa tot anul, să dispară cu toptanul
Clipele grele, urâte, să fie doar alb și-n punte
De nou an să ne urăm: alături să ne bucurăm.