În despărțirea ce ți se cuvine
N-am putere să rostesc ceva,
Ai dărâmat totul, și din ruine
Nu mă mai pot acuma ridica.

Ai dat fila pentru amândoi
Și ai plecat pe căi străine,
Iar în ziua cea mai de apoi
N-ai să mai dansezi cu mine.

Noaptea acum îmi este zi,
Și părul astăzi se albește,
Tu mâine nu ai să mai vii,
Iar sângele îmi clocotește.

O veste nu vrei să mai dai,
Și depărtarea acum e mare,
Am făurit, credibil, un alai,
Să ne îmbine sau să ne separe.

Iubire ce o credeam eternă,
Amână gândul de plecare,
Pune-ți capu'ncet pe pernă,
Și adormi în patul ăsta mare.

Toate aleile spre casa ta
Se pierd în infinite parcuri,
Iar patul din camera mea
A rămas și fără arcuri.